în noaptea asta moartea
şi-a pus genunchii pe sufletul meu
de parca m-ar fi pregătit
să-l dau afară
ca pe o naştere forţată
în noaptea asta
pentru prima dată
nu m-am opus
şi-am trecut dincolo
în peştera umedă întunecată şi rece
unde copii cu aripi zâmbesc atârnaţi cu capul în jos
ţipete
ecoul imită ţipete neînţelese
haite de lupi se năpustesc în mintea mea
sfâşiind ultima forţă prin care încep să scap
să fug tot mai departe
de mine
spre lumina din colţ unde soarele
se scurge pe zidul intunecat
ca igrasia în casele vechi
umbre
peste tot umbre îşi întind falangele spre mine
încearcă să mă prindă
să mă
să
mă
ţiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii
domnule doctor, pacienta...
C&M
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu