Într-un club din centrul Bucureştiului, a avut loc lansarea primului volum de poezie, ‘’Iubirea e amintirea unui viol’’, apărut la editura Herg Benet Publishers, autor Leonard Ancuţa. După o vastă activitate virtuală, prin care s-a făcut cunoscut în lumea site-urilor literare, Leonard Ancuţa, autorul romanelor ,,Control’’ şi ,,Infernul’’, a reuşit să strângă, într-un volum de 136 de pagini, cele mai reuşite poeme ale sale. Evenimentul i-a avut ca invitaţi pe Claudiu Komartin, redactor şef al revistei ‘’Poesis Internaţional’’, publicist, traducător, poet; Doina Ruşti, specialist în simbologie, profesor universitar, prozator; Elian Băcilă, geolog, pictor; Iulian Ghiţă, actor. Cuvântul de început l-a avut Claudiu Komartin, care spune despre volumul de versuri apărut că este ,,o carte despre iubire şi ratare’’. El consideră poezia lui Leonard Ancuţa o ,,rebeliune blândă’’, în care autorul are o ,,sensibilitate cu multe afinităţi, asemeni lui Nichita’’. Vorbeşte despre temele mari abordate de scriitor - iubirea, moartea, viaţa- punându-le în valoare, evidenţiind faptul că acestea sunt tratate din perspectiva ,,unui tip dezabuzat, stare care-l ajută să treacă peste orice piatră de poticnire’’. Subliniază faptul că Leonard Ancuţa, ,,în ciuda limbajului folosit, este în esenţă un naiv şi un sentimental’’, care trece cu uşurinţă de la o stare la alta captivându-l ,,cu un gen de candoare’’, lecturarea poemelor emoţionându-l prin formularea unui ,,infern al tandreţii’’ neaşteptat, venit din partea unui rocker al anilor ’90. Claudiu Komartin predă microfonul doamnei Doina Ruşti care spune despre Leonard Ancuţa că ,,are o disponibilitate extraordinară către sinceritate şi natural’’. Continuă să vorbească despre diversele teme întâlnite în poemele lui Ancuţa şi se opreşte la cea a Mariei Dinulescu, lecturând câteva versuri din poemul ,,m-am îndrăgostit de maria dinulescu’’. Doina Ruşti apreciază poemele ancuţiene, spunând despre ele că au un ,,anumit suprarealism la nivel de imagine, un oarecare teribilism’’. Încheie, întrebând autorul cum se raportează la acest mod de a fi. Leonard Ancuţa menţionează că are trei identităţi: cea prin care-şi câştigă existenţa, aventurierul nopţii(alături de prieteni) şi poetul, cel care ,,distilează existenţa celorlalţi doi. În poezie reuşesc să fiu sincer cu mine însumi, să fiu liber…’’, spune el. Întrebat de Claudiu Komartin dacă activitatea sa vizează un nou proiect, scriitorul răspunde că lucrează la un volum de proză scurtă, care este în stadiul final ,, aproape gata în proporţie de 80%’’. El afirmă pe un ton uşor ironic: ,,dacă în roman am fost oleacă poet, dacă în poezie am fost puţin prozator, am decis ca în proza scurtă, să scriu proză…o lansez spre sfârşitul anului’’, încheie Leonard Ancuţa, după care anunţă momentul artistic, poetico-teatral, cu actorul Iulian Ghiţă. ,,Uneori, tangoul lui cu onirismul face loc unui spectacol de coridă inspirat, parcă, din maeştrii luptelor cu taurii… Leonard Ancuţa e un diavol cu sentimente. Dar ce diavol, dar ce sentimente…’’, spune Traian T. Coşovei prin glasul aceluiaşi Iulian Ghiţă. Pe un fond muzical de Jean Michel Jarr, pictorul Elian Băcilă ne prezintă lucrările sale, extrem de interesante. Elian pictează în negru, un stil inedit, nemaiîntâlnit până acum în România- ’’, genul minimalist abstract’’- cum spune pictorul geolog despre creaţiile sale, ce au legătură cu pământul. Se opreşte asupra lucrării intitulate ,,Filonul’’, o pictură abstractă, un amestec de linişte a pământului cu urme de sărut- lumină, stecurat printre tăceri de abanos. ,,Pictura este un joc de opacităţi şi de transparenţe’’, spune Pierre Soulages (92 ani), singurul pictor din Europa, care a realizat lucrări abstracte, caracterizate prin tuşe subtile de alb şi negru, stil întâlnit în pictura lui Elian Băcilă. Seara se încheie cu autografe date de Leonard Ancuţa, Vulcanul – cum îmi place să-i spun- autografe speciale precum poezia sa. Un gând despre dragoste tronează deasupra semnăturii sale, pe volumul meu de poezii : ,,nu există nici moarte atât de puternică precum ea’’. Am zâmbit auzind spusele unui tânăr, în aşteptarea autografului: ,,mulţi bat câmpii, aşa…ăsta chiar face poezie’’. M-am retras, mulţumită fiind de o seară petrecută într-un cadru intim, relaxant, o seară în care poezia a persuadat din nou, purificând sufletul, aducând lumină în intunericul de dincolo de ea.