din lada de zestre a bunicii
mirosind a levănţică
şi s-o iau de nebună pe câmpuri
strivind faţa aspră a pământului cu liniştea tălpilor mele
să mă las purtată de somn în mirosul de fân
să mă iau la trântă cu vântul
rostogolindu-mă în beţia ierbii
să muşc din carnea unei piersici zemoase
îngemănându-mă cu fratele mai mare
ascuns după dealuri
acela care uneşte cerul cu pământul
îmi doresc să devin copac
într-o altă viaţă
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu