RADIO VOCATIV

duminică, 17 iunie 2012

ea există




***

Bunico
mi-ai lipsit atât de mult

tăcea
îmi mângâia creştetul cu mâinile-i mici şi aspre
ca în copilărie când adormeam amândouă
la umbra corcoduşului pitic

ţi-aduci aminte când mă certa mama
că alegeam caimacul din lapte
iar tu îl luai furioasă şi-l azvârleai la mâţe


zâmbea trist
avea ochii atât de vii şi calzi
atât de blânzi
ca-n serile când ne spunea basme
şi lemnele se certau între ele în sobă

în camera din faţă, de la drum,
exista o măsuţă rotundă pentru noi copiii
îmi plăcea cum răsturnai mămăliga pe ea
şi cum o tăiai cu aţa
precum dimineţile nopţile de vară
iar resturile din ceaun le dădeai porumbeilor
care-ţi gângureau pe prispă
,,sunt îngerii cerului, Dumnezeu i-a trimis, mămăiţă,
să vadă ce facem''


deschid ochii leneş
un porumbel mă priveşte blând
zâmbesc
,, sunt îngerii cerului...mămăiţă''

zboară
bunico!... 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Share |