Haiku-urile trebuie sa contina cel putin o imagine sau un cuvânt care sa exprime anotimpul (kigo) în care acesta a fost scris. De obicei subiectele se refera la natura, plante, flori, insecte, etc:
Viata mea toata:
Frunze purtate de vânt
În prag de toamna.
Cel mai cunoscut haijin este Matsuo Basho, cel care a impus haiku-ul clasic prin cartea sa, "Drumul îngust spre îndepartatul nord". Basho s-a nascut in orasul Ueno din prefectura Mie (Japonia), unde are loc anual un popular festival de haiku si a întreprins trei calatorii celebre.
Un exemplu de hokku clasic scris de Basho:
??????????
Furu ike ya kawazu tobikomu mizu no oto
balta cea veche—
sunetul unei broaste
sarind în apa
Astazi, poezia haiku este cea mai populara forma din Japonia, dar este foarte cunoscuta si în afara ei. Multi scriitori englezi sau americani, dar nu numai, si-au încercat maiestria în a compune asemenea versuri. Se apreciaza ca astazi numai în Japonia, sunt în jur de 10 milioane de scriitori de haiku, dar majoritatea sunt la nivel de amatori si scriu pentru ei însisi. Multi s-au întrebat de ce aceasta forma este atât de populara, atât în Japonia cat si în afara, mai ales ca, în încercarea de a compune o asemenea poezie în alta limba decât japoneza, haiku îsi pierde definitia - caci în aceasta limba si doar aici, toate sunetele ce formeaza alfabetul au aceeasi lungime, iar toate poemele haiku - implicit - sunt la fel de lungi, pastrând un ritm impus din timpuri stravechi. Însa arta moderna încearca - se pare - sa elimine aceste limite, aceste reguli, lasând libera imaginatia artistului, iar acestia se concentreaza asupra continutului, nu a numarului de silabe. Se poate spune ca poezia haiku are un punct forte: si anume ca exprima atât de multe prin atât de putine cuvinte.
Unul din multi poeti moderni ai Japoniei este Banya Natsuishi. Acesta încerca sa îmbine poemele haiku cu imagini vizuale abstracte. Se poate spune ca poeme haiku exprima sentimentele poetice ale scriitorului într-o forma concisa, scurta, care stimuleaza imaginatia cititorului, descriindu-i scene pe care - astazi - este posibil ca acesta sa nu le fi vazut niciodata. Shiki si-a exprimat conceptia conform careia Haiku-ul este un instantaneu al realitatii, înrudit cu fotografia.
Primul Simpozion international contemporan de haiku s-a organizat la Tokyio, pe 11 iulie 1999, sub patronajul Asociatiei de Haiku Modern, una din cele trei organizatii importante din Japonia. La încheiere a fost dat publicitatii "Manifestul Haiku din Tokio - 1999", în sapte puncte, cu scopul de a reorganiza regulile traditionale ale Haiku-ului , pentru ca acesta sa se poata adapta la cultura fiecarui popor. Iata câteva dintre acestea:
Cuvintele sezonale pot fi înlocuite cu "cuvinte-cheie", cu caracter universal: mare, copaci, viitor, foc, apa, fara legatura cu anotimpurile;
Criteriul esential pentru haiku va fi "originalitatea";
Se vor folosi ritmul si sunetele carcteristice fiecarei limbi, pentru a scrie un haiku, care va putea avea o structura de 3 sau 4 versuri, de câte 4, 6 sau 8 silabe;
O importanta deosebita le vor avea "cuvintele penetrante";
Va fi necesar sa se faca mai multe traduceri.
Astazi mai cald -
Prin gaura cojocului
O raza de soare
2
In ghiozdanul plin
Inghesuit marul rosu –
Miresme-n aer…
3
Margine de lan
Sfarsita de arsita
O ciocarlie
4
Un copil dormind
Ferit de vipia verii-
Umbra troitei
5
Troita de lemn
Sarutand rana lui Isus
Un fluture…
6
Stropii de ploaie
Pe obrazul Sfinxului –
Mai sapa un rid
Încercare Claudia Minela
1*
un fluture alb
curtează lăcrămioara
ea cade-n păcat
voi reveni cu materiale despre acest sport liric al mintii şi al imaginaţiei, materiale oferite cu generozitate de doamna Maria Tirenescu, unul dintre membri de seamă ai acestui stil liric lipon, iniţiator, fondator haiku România, căreia îi mulţumesc pentru informaţiile oferite.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu