RADIO VOCATIV

duminică, 17 iunie 2012

SENRYU, RENGA

SENRYU
Un senryu este un poem cu structură asemănătoare haiku-ului care scoate în evidenţă cusururile condiţiei umane, de obicei într-un mod satiric sau umoristic. 
Tristih de forma unui haiku care poate fi:1. umoristic, ironic, jucăuş sau 2. „rupt de natură”, putând trata despre aspecte psihologice, antropologice, culturale. Kigo-ul nu este obligatoriu în senryu; kireji, da.(5.) 

Exemplu de senryu 

Doi arici striviţi 
pe luciul şoselei - 
noaptea nunţii 
( Radu Patrichi )


incercare claudia minela



1***
limba de cactus
e a soacrei putere
când înger când drac

2***



888888888


RENGA - (lit. „eleganţă legată”) poemul-în-lanţ japonez. Doi sau mai mulţi poeţi îşi completează reciproc poemele:primul oferă primele 3 versuri ale unei prezumtive tanka, următorul completează cu celelalte două. Pentru ca totul să nu fie prea simplu, o renga clasică se desfăşoară conform unor reguli precise şi complexe. Esenţialul este o bună legătură dintre imaginile fiecărei strofe. Renga considerată „culmea” formelor japoneze, a inspirat mulţi poeţi occidentali să încerce alte forme de poezie colaborativă. Cele nebazate pe forme japoneze se numesc îndeobşte „poezii legate” (Engl. linked verse) . (5.) 

Exemplu de renga 

Orga lui Johann Sebastian 

Şerban Codrin, Radu Patrichi și Vasile Moldovan 

Ascultând orga 
lui Johann Sebastian – 
o crizantemă Ş.C. 

De atâta linişte 
cade pocnind o nucă R.P. 

Bocitoarele 
amuțind dintr-o dată 
cântă un greier V. M. 

Numai temporar 
ni-i viaţa-ncredinţată – 
amurg de toamnă Ş.C. 

Te aştept la fereastră 
în tic-tacul pendulei R.P. 

Prin perdea luna 
iluminând zloata: 
- „Opreşte, clipă!” V.M.



câteva încercări de renga sau scrierea la mai multa mâini


material preluat de pe site-ul ,,bocancul literar''


 Călin Sămărghiţan
Văzând că am această posibilitate, vă propun un exerciţiu poetic,
un experiment renga. Renga este un tip japonez de poezie interactivă,
clasică este aceea de a respecta următoarele: primul grupaj este
format din trei versuri de 5-7-5 silabe (formă de haiku), urmat
apoi de un altul de două versuri 7-7 silabe, fiecare autor
scriind câte un grupaj (pe rând, tristihul, apoi distihul).
În continuare schema este păstrată: 5-7-5 şi 7-7 până când se
ajunge la o formă dorită iniţial. De obicei temele sunt luate din natură
şi sunt inspirate de anotimpuri. Luna, florile, dragostea,
chiar sentimentul religios sau cel de trecere ireversibilă
a timpului sunt des întâlnite şi pot fi propuse de coordonator pe parcurs.
 Evitaţi construcţiile epice. ESENŢIALĂ este păstrarea unei cât
mai strânse legături între versuri. Nu generalizaţi, ci fiţi cât mai
concreţi în exprimare, scrieţi "gheişa", nu "o trecătoare",
scrieţi "libelula", nu "o gâză" etc.

Am să încep primul tristih, aşteptând ca dumneavoastră
să completaţi distihul, apoi tristih, din nou distih ş.a.m.d.
 Eventuale alte precizări tematice am să le fac pe parcurs.
Vă propun ca temă generală toamna şi frumoasa lună din seara asta,
care este un perfect "crai nou" subţire şi delicat.

Aşadar, tema: TOAMNĂ şi CRAI NOU.
Scriu primul tristih 5+7+5 silabe (hokku) şi aştept din
 partea dumneavoastră distihul de 7+7 silabe (waki).
(Atenţie: încercaţi să păstraţi o cât mai strânsă legătură între strofe)


Secera nopţii
pe cerul negru veghea
un parc adormit  (Călin Sămărghiţean- scriitor, jurnalist)

tolănit pe frunzele
infinit visătoare  (Catia Maxim, romancier)

vântul aşeza
fuioare de chiciură
peste ramuri  (Anton Ra -scriitor)

greierii mai fredonau
dragi refrene de toamnă  (Claudia Minela) 


ploaia domoală
cu picuri mărunţi stropea
alei tăcute. (Emilia Dănescu, poet)

Ceaţa e paşnicul fum -
narghileaua zorilor
. (Claudia Minela)

Mă-nchipui întins
cu luna drept căpătâi
când prin vene curg  (Călin Sămărghiţean)

tei.


(Autori: Catia Maxim, Aton Ra, Emilia Dănescu, Claudia Minela, Călin Sămărghiţan)

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Share |