RADIO VOCATIV

marți, 3 iulie 2012

o gura de aer

Dacă în urmă cu o zi aduceam instantanee de pe malul unei balti numite - ,,fântâna doamnei''- aşezată la 30 de km de Bucureşti, acum voi aduce aerul, prin imagini, din preajma lăcaşurilor sfinte,  unde toti suuntem egali în faţa lui Dumnezeu.

                                          gemene aşteptând turiştii ...clik
                                          unde a dispărut cea de-a doua?...clik
                                           aleea umbrelor învăluită de tăcere...mmmm! clik
                                           încă puţin şi ajungem la cer... clik
                                          piatră peste piatră, mâna omului, nu iartă
                                          el tot face şi desface, munca lui, nu îi dă pace
                                         Când se va sfârşi asfaltul drumului
                                         trupul meu şi trupul tău se vor face asfalt
                                         ca să nu rămână necălătorită
                                         această ţară de vis (Această ţară de vis)
                      Îndurerarea  ,,...se-ndurerează netăiatul lemn,
                                                 soarele nevăzut de orbi se îndurerează...'' (N.S)
                                            
                   Alte chei - Rămâne veşnic nedeschisă poarta aerului...
                                      Noi încercăm s-o deschidem cu respirarea,
                                      noi încercăm s-o deschidem cu păsările,
                                      noi încercăm s-o deschidem cu răsăritul soarelui...'' 
                            Încâlcite sunt căile Domnului şi totuşi labirintul se descurcă prin credinţă
                                         cei cu pacea în suflet, trăiesc plutind între cer şi pământ
                        Rugare       Dă-mi, Doamne, victorie,
                                            ajută-mă să-mi înving duşmanii,
                                            pielea de pe mine, marginea,
                                            orele, anii.

                              Mit -   Incapabil să pierd
                                          inapt pentru fire,
                                          alerg
                                          în neştire
                                          Foarte greu mă primesc
                                          să fiu cum sunt.
                                          Locul ceresc
                                          e sub pământ.
                                          Iar pământescul
                                          mănîncă de foame cerescul.
                       Fără inimă - Sunt atît de fericit astăzi
                                            de parcă mi-aş lua la revedere de la viaţă,
                                           
                                          Castel de tăcere întru cuvântul Domnului
                                           troiţa din suflet aşterne linişte
                                           peste drumul călătorului rătăcit în gânduri,
                                           alei răvăşite de furtuni nestăpânite... C&M
                                          Pe-un picior de plai,
                                         pe-o gură de rai




                                               drumul spre Eden
                                           este pavat cu pietre
                                          doar călcând pe ele poţi vedea frumuseţea din faţa ta


                                         Fâtntâna dorinţelor de la Cozia
                                          dorinţe de milioane
                                      le-a mai ramas speranta? Speranţa este pentru cei slabi...

                  
Bate întotdeauna  alt clopot- Bate întotdeauna alt clopot, 
                                                genunchii mei stau în altă biserică
                                                şi-n altă vreme.
                                                Peste mine doarme alt înger.

                                               Eu mă ridic de sub aripa lui şi spun:
                                              - Du-te, du-te, nu vezi că eşti altul?
                                               El îmi răspunde:
                                               - Lasă-mă, mai lasă-mă puţin,
                                                 mi-e foarte somn,
                                                 mi lasă-mă puţin...
                                                 De ce uiţi tu, că eşti şi tu altul! 
                                                        



                                                                   Arătarea pietrei         

                                                  Eu îţi arăt cel mai frumos lucru al meu
                                                  adică versul, chiar versul ţi-l arăt
                                                  şi te întreb:
                                                  crezi tu că seamănă cu o piatră, crezi tu?

                                                  Tu copacule, îmi arăţi frumosul
                                                  cel mai frumos de pe tine,
                                                  mirosul tău mi-l arăţi
                                                  şi mă întrebi binemirositorule:
                                                 crezi tu că seamănă cu o piatră, crezi tu?
       
                                                  El îmi arată ce e mai frumos în el,
                                                  viaţa lui plăpândă mi-o arată,
                                                  viaţa lui străvezie mi-o arată
                                                                                    întrebându-mă:
                                                  crezi tu că seamănă cu o piatră, crezi tu,
                                                  crezi tu că seamănă cu o piatră, crezi tu?                                                
                                       

Versurile aparţin poetului Nichita Stănescu, din volumul de poezii ,,Ordinea cuvintelor''.
                                                                 ,,eu nu sunt altceva decât
                                                                  o pată de sânge
                                                                  care vorbeşte.'' (Autoportret - Nichita Stănescu)

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Share |