Dacă în urmă cu o zi aduceam instantanee de pe malul unei balti numite - ,,fântâna doamnei''- aşezată la 30 de km de Bucureşti, acum voi aduce aerul, prin imagini, din preajma lăcaşurilor sfinte, unde toti suuntem egali în faţa lui Dumnezeu.
gemene aşteptând turiştii ...clik
unde a dispărut cea de-a doua?...clik
aleea umbrelor învăluită de tăcere...mmmm! clik
încă puţin şi ajungem la cer... clik
piatră peste piatră, mâna omului, nu iartă
el tot face şi desface, munca lui, nu îi dă pace
Când se va sfârşi asfaltul drumului
trupul meu şi trupul tău se vor face asfalt
ca să nu rămână necălătorită
această ţară de vis (Această ţară de vis)
Îndurerarea ,,...se-ndurerează netăiatul lemn,
soarele nevăzut de orbi se îndurerează...'' (N.S)
Alte chei - Rămâne veşnic nedeschisă poarta aerului...
Noi încercăm s-o deschidem cu respirarea,
noi încercăm s-o deschidem cu păsările,
noi încercăm s-o deschidem cu răsăritul soarelui...''
Încâlcite sunt căile Domnului şi totuşi labirintul se descurcă prin credinţă
cei cu pacea în suflet, trăiesc plutind între cer şi pământ
Rugare Dă-mi, Doamne, victorie,
ajută-mă să-mi înving duşmanii,
pielea de pe mine, marginea,
orele, anii.
Mit - Incapabil să pierd
inapt pentru fire,
alerg
în neştire
Foarte greu mă primesc
să fiu cum sunt.
Locul ceresc
e sub pământ.
Iar pământescul
mănîncă de foame cerescul.
Fără inimă - Sunt atît de fericit astăzi
de parcă mi-aş lua la revedere de la viaţă,
Castel de tăcere întru cuvântul Domnului
troiţa din suflet aşterne linişte
peste drumul călătorului rătăcit în gânduri,
alei răvăşite de furtuni nestăpânite... C&M
Pe-un picior de plai,
pe-o gură de rai
drumul spre Eden
este pavat cu pietre
doar călcând pe ele poţi vedea frumuseţea din faţa ta
Fâtntâna dorinţelor de la Cozia
dorinţe de milioane
le-a mai ramas speranta? Speranţa este pentru cei slabi...
Bate întotdeauna alt clopot- Bate întotdeauna alt clopot,
genunchii mei stau în altă biserică
şi-n altă vreme.
Peste mine doarme alt înger.
Eu mă ridic de sub aripa lui şi spun:
- Du-te, du-te, nu vezi că eşti altul?
El îmi răspunde:
- Lasă-mă, mai lasă-mă puţin,
mi-e foarte somn,
mi lasă-mă puţin...
De ce uiţi tu, că eşti şi tu altul!
Arătarea pietrei
Eu îţi arăt cel mai frumos lucru al meu
adică versul, chiar versul ţi-l arăt
şi te întreb:
crezi tu că seamănă cu o piatră, crezi tu?
Tu copacule, îmi arăţi frumosul
cel mai frumos de pe tine,
mirosul tău mi-l arăţi
şi mă întrebi binemirositorule:
crezi tu că seamănă cu o piatră, crezi tu?
El îmi arată ce e mai frumos în el,
viaţa lui plăpândă mi-o arată,
viaţa lui străvezie mi-o arată
întrebându-mă:
crezi tu că seamănă cu o piatră, crezi tu,
crezi tu că seamănă cu o piatră, crezi tu?
Versurile aparţin poetului Nichita Stănescu, din volumul de poezii ,,Ordinea cuvintelor''.
,,eu nu sunt altceva decât
o pată de sânge
care vorbeşte.'' (Autoportret - Nichita Stănescu)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu