RADIO VOCATIV

miercuri, 29 august 2012

de atunci ...






de atunci (1)

doar merele miros a scorţişoară

când iernile-şi lăsau greu bătrâneţile peste oraş
luam săniile şi alergam spre derdeluş în parcul circului
pârtiile purtau nume date de noi
Miki Mouse, Donald, Pluto, Tom şi Jerry
îmi plăcea Scooby Doo
era cea mai abruptă
zburam  în ţara zăpezilor
acolo unde toţi oamenii poartă fular căciulă şi
nasul roşu
acolo unde miroase a ger şi neaua are gust de vată pe băţ

pârtieeeeeeee!strigam zburând
iar sufletul parcă-mi ieşea pe gură abur
de atunci
săgeata/ sania mea/ stă ascunsă în zăpezile timpului

bună dimineaţa la moş ajun
ne daţi sau nu ne dati
oamenii zâmbeau şi ne dăruiau
bănuţi portocale nuci şi mere
multe mere
de atunci
ei nu mai zâmbesc 
iar uşile rămân închise şi triste

din mere mama făcea plăcintă
mirosea a scorţişoară şi brad
el era bucuria noastră
păstram poleiala ciocolatelor
din care făceam ghirlande şi îmbrăcam nuci
pe care măria sa bradul le primea cu braţele deschise
era prietenul meu
seara îmi spunea poveşti despre ţara moşului
unde bomboanele creşteau în pomi şi ciocolatele pe câmpuri


eheee!
de atunci bradul nu-mi mai vorbeşte...
globurile strălucesc precum gheaţa pe geamuri

de atunci
doar merele miros a scorţişoară








De atunci (2)


ei nu mai râd


când mugurii pocneau de primăvară
şi viaţa bătea la poarta fiecărei case
alunecând pe  flori de cireş
ne-agăţam de fusta mamei şi
împleteam cărări pe lipscani
un muşuroi forfotind

în fiecare an de Paşte mama îşi transforma cenuşăresele
în prinţesele domnului pentru o zi
era sfârlează în bucătărie
casa mirosea ca primăvara tăvălită în cozonaci

când îi scotea din cuptor crăpau de voiebună
asemenea bunicilor hohotind de trăsnăile nepoţilor
seara ne amestecam în mulţime şi priveam jocul licuricilor de ceară
ascultam minunea minunilor şi răspundeam într-un glas
adevărat a-nviat
valul de voci cânta cu moartea pre moarte călcând…
viaţă dăruindu-Ne

mamă 
mi-e atât de dor să încalţ pantofii albi din lac
mi-atât de dor să-mi atârn grijile de fusta ta neagră

de atunci
bătrânul lipscani se ţine în cârje
iar cozonacii au încetat să mai râdă








de atunci(3)



nu mai sunt eu


sunt ancorată între a fost odată şi am încălecat pe-o şa
nu vreau să mă desprind de zborul în care grijile stârnesc râsul
şi lumea e un zâmbet de clawn

alerg pe culoarele liceului
cobor la subsol unde miroase a pereţi îmbătrâniţi 
şi se aud râsetele generaţiilor anterioare
care au tras pe furiş din aceeaşi ţigară a teribilismului
de atunci
timpul aleargă fumând ani.

chiulim de la ora de francă şi mergem la o cafea
unde râdem în hohote imaginându-ne cum va reacţiona profa
când va găsi clasa goală,, c'est ne pas possible monsieur! ce vilain!''
de atunci
râsul nu mai hohoteşte

ne oprim în Amzei şi luăm covrigi calzi tăvăliţi în sare şi mac
au miros de spice coapte îmbrăţişate de soare
de atunci
ei nu mai au acelaşi gust

suntem în cofetărie
lumea dulce a adolescenţei unde savarinele se înghesuie
lângă cataif ecler şi amandine
au rămas amintiri
nume dulci pierdute în timp
de atunci
nu-mi mai plac prăjiturile

a fost odată...şi-atât
de atunci
m-am pierdut






de atunci (4)
marea miroase ca el


îmi place să privesc apusul de soare îmbrăţişat de mare şi cer
să-mi îngrop în nisip până la gleznă piciorul


mi-e dor de Andrei
de ochii lui verzi ca algele după furtună.
serile stăteam ascunsă după perdea şi-l ascultam cântând

saxofonul mă răvăşea

îl uram pentru că nu mă vedea


într-o seară a oprit motorul în dreptul meu
mirosea a tutun bere şi mosk

s-a apropiat m-a lipit posesiv de el şi...
n-am mai respirat
mă clătinam ameţită

***
cerul aruncă stele în mare
înot înot înot ca o eliberare...doar eu şi luna
un dans al ielelor


îi simt răsuflarea
adulmec mirosul
sfîrcurile se răzvrătesc în căuşul palmelor lui
mă las iubită
pe plajă în mare peste tot


într-o zi a dispărut
am intrat în sevraj

am aflat că a plecat cu ea
cea mai puternică şi posesivă dintre femei- moartea-
motorul s-a oprit sub roţile unui tir

***
de atunci
marea miroase ca el
pescăruşii survolează plaja ţipând întunericul din mine






de atunci (5)


 scrum



s-a dus vremea ta fată
mâinile au uitat să mângâie
nu mai ştii să muşti apusul din piersici zemoase
scurs pe barbă şi gât
sorbit de-o gură hulpavă
nu mai ştii
să-ţi înfingi unghiile în umerii nopţii
gemând
aprinzi vreascuri de timp în şemineul păcatului

de atunci
arzi amintiri
dorindu-ţi o noapte de iubire
făcută scrum






Share |