am fost doi copii
prieteni cu luna
*
doar ea împarte
lumea în două
nopţile îi
vorbeam
o duceam în spate
ca pe un
balon fosforescent
uneori urcam
scara fermecată
iar ea ne primea
cu steluţe din zahăr candel
*
astăzi luna stă nemişcată
un bec amorţit aşteptând copiii
copiii din zahăr candel
să-şi topească în hohote siropul de caramel
ars în candela basmelor
**
O barcă
două vele
brăzdează faţa lunii
doi tineri se iubesc în marea de zahăr
da de zahăr candel
îşi sorb fericirea din valuri
şi falduri de lună
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu