RADIO VOCATIV

marți, 11 decembrie 2012

poezia zilei

 Micul Paris la inceput de iarna


Arde zăpada...

Arde zăpada noaptea când te-ating,
Gândul meu nu-l simţi cum te furnică?
De dor la tine-n braţe să mă ning,
Ştiu că de troiene nu ţi-e frică.

Arde zăpada ziua când te chem,
Peste pământ e-atâta gălăgie
Şi amândoi nici nu mai ştim ce vrem
Atunci când suntem ninşi în Poezie...


un fulg de nea pentru sufletul tau...11. decembrie 2012, ora 22:00




Poezii:
Cordilio, Bibinia & comp. de Alexandru Muşina



Cordilio
Cordilio avea nasul mare. Dar cîţi nu au
Nasul prea mare, sau laba picioarelor,
Sau urechile, gura…? Trecea prin oraş
În scaunul lui cu rotile, nichelat, cu o pancartă
Pe care scria: „Nike. Cu noi nu pierzi niciodată.”
Noi nu voiam să pierdem (aşa fusesem educaţi)
Şi ne adunam în spatele lui, în coloane,
Mărşăluind, în tăcere prin oraş.

Geronax
Geronax se învineţea groaznic la faţă
Cînd prietenii lui cîştigau: la loto, la pronosport…
Sume mici, dar – oricum – cîştigau.
Deschidea gura, ca un peşte pe uscat,
Iar dinţii de aur îi străluceau în soare:
Felicitări! Felicitări! În sfârşit!
Ştiam eu… un cîştig meritat…ab-so-lut „meritat!”

Pampilis
Pampilis are gîtul foarte lung, ochelari
Şi se pricepe-n politică. Ţipă mereu
La cei placizi, la cei care nu vor să-nţeleagă,
În fine, la toţi cei care nu-s de acord cu el.
Şi încă: nu poţi nici să-l aprobi fără să ţipe la tine:
L-ai înţeles greşit, eşti inconsecvent şi, mai ales,
Mai ales, n-ai spirit critic, nu-ţi pasă de semeni.

Dacones
Dacones e scurt şi gros, cu păr în nas şi urechi,
Cu platfus şi mîinile mari. Cînd te strînge în braţe –
Şi-o face adesea – simţi că nu-i totul pierdut
Pentru rasa umană.

Bibinia
Bibinia mereu veselă: pentru ea totul e un „lai, lai…”
Şi viaţa îi dă dreptate.
Cîntă şi totul se rezolvă cumva. Risipeşte
Şi banii se-ntorc la ea.
Nu prea mulţi: cît să mănînce bine, să-şi pună termopan
Şi să-şi cumpere pijamale albastre
Cu ursuleţi.

Sifonax
Lui Sifonax îi plac secretele. Totul e un secret:
Chiria pe care o plăteşte, unde va dormi la noapte,
Preţul biletului de tramvai, ce a mîncat la prînz
Fără secrete se simte în pielea goală: cu cît
Îi eşti mai apropiat, cu atît
E mai stînjenit, mai ursuz.
Şi are dreptate!

Termoplantina
Termoplantina ar dărui tot ce are: cercei, brăţări,
Jaluzelele din bucătărie, roata de rezervă de la maşină,
Jumătate din pepenele abia cumpărat…
Ceva o opreşte, totuşi, să-mpartă
Prea repede totul: cînd o să termine de dat,
Ce-o să mai facă?

Bredonix
De cînd i-au crescut fălcile şi fundul
Bredonix e numai bun de pus în prezidii.
Dealtfel, e mereu la prezidiu, sobru şi calm:
În faţa televizorului, pe scaunul din troleibuz,
Pe colacul de la WC.

Calipigena
Calipigena vorbeşte tare şi se îmbracă
Numai în culori ţipătoare. Pentru ea
Totul e fan-tas-tic, e in-cre-di-bil,
Ne-mai-po-me-nit!
Doar seara e tristă: să dormi,
Ce plictiseală!

Firfidonel
Firfidonel e mare şi gras, cu mustaţă căruntă.
Mereu îţi propune cîte-o afacere. Îşi freacă mîinile
Şi clipeşte din ochi: „E bănet, bătrîne, o să te umpli
De bani! Chilipir, ce mai. Noroc că m-am prins la timp.”
Şi, mai departe… Mai departe, ce? Firfidonel
E mare şi gras, cu mustaţă căruntă,
Mereu îţi propune cîte-o afacere.

Nidoc
Pentru Nidoc timpul e de gumilastic:
Îl traaage după el, calm, pe unde se duce.
Oamenii nu se supără. Dimpotrivă:
Mai respiră şi ei.

Toroipan
Toroipan are un nume aşa de fioros,
Că se îmbracă numai în alb. „Culoarea păcii”,
Precizează el, tot timpul.

Venduţa
Venduţa adună de cînd se ştie:
Grăsime pe şolduri, bani la saltea, inele pe degete,
Vase-n bucătărie. Şi e mereu bosumflată:
Atîtea lucruri în jur, iar ea, o biată femeie!

Dombucă
Lui Dombucă îi place să scrie.
„Dombucă, scriitor”, aşa se prezintă.
Nimic nu-l deranjează:
Are stilou cu peniţă de aur,
Inel cu monogramă
Şi multe, multe volume publicate.



Alexandru Muşină

 casa de pe colina


Niciodată să nu-ţi faci casa pe o colină.
Mai bine dormi. Din pereţi vor ieşi îngeri înalţi, în robe albe,
Cu aureole de neon şi flori de plastic. Se vor dezbrăca:
Sâni mari, de femeie, sex roşu, inflamat, de femeie.
Se vor apropia de patul tău, cu sexul ras la sânge,
Tot mai umflat. Care îţi va şopti:
"E timpul, Domn al Oştirii!" "Care oştire?" "Nebiruita
Oştire-a Credinţei". Înconjurat
De gurile lor lacome şi umede, vei striga:
"Dar eu vreau pace şi linişte, vreau să dorm". Iar gurile
Lor ştirbe, cu buze roşii şi groase, vor râde: "Hâş, hâş!"

Să nu-ţi faci casa pe o colină. Să nu adormi.
Nu. Rămâi cu ochii deschişi, privind în tavan. De sus
Va începe să curgă o pulbere albă care te va îmbrăca-n ghips,
Lăsând doar ochii şi gura afară. Apoi va coborî
O femeie de aur, cu patru mâini, patru picioare şi sexul
cu dinţi de oţel,
Se va opri la un metru deasupra ta. Iar sexul ei
Cu voce răguşită îţi va spune: "E timpul, Domn al Durerii!"
"Dar eu nu vreau durere! Vreau bucurie, linişte, pace..."
Din ochii ei de rubin vor ţâşni
Două lacrimi cenuşii, de mercur, care-ţi vor arde retina
Iar râsul ei ţi se va strecura ca o durere-n urechi: "Hâş, hâş!"

Să nu-ţi faci casa pe o colină. Să nu adormi.
Nu privi în sus. Mai bine ascunde-te
Sub birou şi aşteaptă, înfrigurat, acolo. El va veni,
Câinele negru, cu botul roşu de sânge. Va zice: "Scoală-te,
Domn al Sabiei şi al Securii!" "Care sabie, care secure?"
"Neînfrântele
Unelte ale Secerişului de Primăvară". "Dar eu
Sunt un copil blând, al lumii de asfalt şi carton" "Scoală-te!
Dincolo de carton e întotdeauna carne şi sânge, sub asfalt
Sunt oase de animale şi oameni, oraşe şi sate în flăcări"
Apoi cu limba lui aspră te va linge pe faţă: "Hâş, hâş!"

Să nu-şi faci casa pe o colină. Să nu adormi.
Nu privi în tavan, nu te ascunde sub birou.
Ridică-te, îmbracă-te şi ieşi în grădină. S-a-ntunecat,
Nori negri au acoperit cerul până departe, iar vântul
Trece prin frunze turbat şi cântă: "Hâş, hâş!"
haiku link





Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Share |