RADIO VOCATIV

joi, 5 iulie 2012

Unde se refugiază bucureştenii pe caniculă?




Mă număr printre cei privilegiaţi care trăiesc înconjuraţi de verdeaţă, în Bucureştiul îngropat în betoane care se transformă vara în iad, unde aerul este irespirabil. Am norocul să locuiesc in cartierul Tei, un cartier care-şi merită numele din plin. Este o feerie să adulmeci mireasma florilor de tei, atunci când aceştia înfloresc. Parcurile care înconjoară  cartierul, reprezintă refugiul celor care locuiesc aici. 

Vă voi  prezenta astăzi Parcul Circului, construit în anul 1961, pe o suprafaţă de 26 de hectare. Atât pe vremea când eram copilă, cât şi după, parcul a constituit un punct de atracţie, datorită Circului de Stat, aflat în incintă, chiar pe aleea principală. Mi-amintesc cu plăcere de bucuria manifestată atunci, când părinţii mei ne duceau la spectacol. Ajungeam întotdeauna mai devreme, astfel încât aveam timp să ne distrăm la  maşinuţe, să devenim lipicioase în jurul gurii  de la vata pe băţ, să stresăm leagănele şi  să ne cocoţăm în toţi copacii pitici. Parcul Circului a fost şi va rămâne pentru mine o lume frumoasă, o lume a  celor mici, fără griji, o lume a poveştilor, o lume misterioasă. 


Iarna pârtiile purtau numele personajelor din desene animate. Cea mai lungă era pârtia Scooby Doo. Iată cum am descris  iarna copilăriei mele, amintire legată şi de Parcul Circului:

de atunci (1)
(doar merele miros a scorţişoară)

când iernile-şi lăsau greu bătrâneţile peste oraş
luam săniile şi alergam spre derdeluş în parcul circului
pârtiile purtau nume date de noi
Miki Mouse, Donald, Pluto, Tom şi Jerry
îmi plăcea Scooby Doo
era cea mai abruptă
zburam  în ţara zăpezilor
acolo unde toţi oamenii poartă fular căciulă şi
nasul roşu
acolo unde miroase a ger şi neaua are gust de vată pe băţ

pârtieeeeeeee!strigam zburând
iar sufletul parcă-mi ieşea pe gură abur
de atunci
săgeata/ sania mea/ stă ascunsă în zăpezile timpului

bună dimineaţa la moş ajun
ne daţi sau nu ne dati
oamenii zâmbeau şi ne dăruiau
bănuţi portocale nuci şi mere
multe mere
de atunci
ei nu mai zâmbesc iar uşile rămân închise şi triste

din mere mama făcea plăcintă
mirosea a scorţişoară şi brad
el era bucuria noastră
păstram poleiala ciocolatelor
din care făceam ghirlande şi îmbrăcam nuci
pe care măria sa bradul le primea cu braţele deschise
era prietenul meu
seara îmi spunea poveşti despre ţara moşului
unde bomboanele creşteau în pomi şi ciocolatele pe câmpuri


eheee!
de atunci bradul nu-mi mai vorbeşte...
globurile strălucesc precum gheaţa pe geamuri

de atunci
doar merele miros a scorţişoară







Cum arată astăzi Parcul Circului?  Oază de lumină, un colţişor de rai, unde oamenii respiră pace şi linişte. Aleile curate sunt străjuite de copaci care umbresc totul în jur.

Oamenii îşi petrec timpul fie citind, fie supraveghindu-şi nepoţii sau copiii. 




 Există locuri special amenajate pentru cei mici, în care descoperi topogane, leagăne, scări mari şi  mici pe  care ei urcă şi coboară, totul e viu colorat,  tentant pentru joacă. Tot în acest loc am descoperit două fiinţe frumoase, admirate de micuţi. Doi ponei, unul de culoarea ciocolatei, Mircea, cel de-al doilea de culoarea cafelei cu lapte. Poneii înhămaţi la o mini caleaşcă vopsită în două culori, roşu şi alb, erau plimbaţi, contra cost,  pe aleile principale ale parcului.






Lângă locul de joacă, se află un alt spaţiu unde oamenii joacă ping-pong, fac gimnastică la aparatele speciale, se bucură de condiţiile aflate în acel loc.



O altă atracţie este menajeria circului. Acolo, îngrijitorii de animale, sunt în continuă mişcare. Hrănesc vietăţile care fac spectacolulşi curăţă cuştile acestora. Din păcate n-am putut pătrunde mai adânc în acel loc îngrădit. M-am mulţumit să fotografiez pe furiş, cămilele cu două cocoaşe.


 Parcul Circului este renumit  pentru statuetele sculptate de artistul plastic C. Teodorescu, sculpturi realizate din trunchiul copacilor uscaţi. 











 Lacul reprezintă  atracţia de vârf a parcului. Este o imagine de vis pătura de nuferi albi şi roz ce acoperă apa. 











În spatele unei salcii bătrâne am descoperit cu surpriza un cârd de raţe sălbatice care s-au ascuns de privirea mea imediat.





Oameni de toate vârstele se plimbă, admiră covoarele de flori multicolore, hrănesc porumbeii, se odihnesc citind, fac yoghin şi gimnastică de întreţinere. 








Toate frumuseţile acestui parc sunt întreşinute de oamenii care muncesc permanent, pe frig sau caniculă, când alţii se relaxeaza.
Chapeau, oameni ocrotitori ai florilor!




Dacă treceţi prin Bucureşti , nu ocoliţi un petic de rai, Parcul Circului!


Share |