RADIO VOCATIV

joi, 2 august 2012

greşeli frecvente întâlnite în textele literare pe site-urile de profil (3)

sursă de informaţii -  cărţile şi autorii din imagine- uneori site-ul ,,diacritica''. 

O greşeală frecventă de exprimare este acordul articolului demonstrativ care însoţeşte adverbul. Concret, se spune şi se scrie corect “vedeta cel mai frumos (bine) îmbrăcată” si nu “vedeta cea mai frumos (bine)  îmbrăcată”. În situaţia de faţă, din punct de vedere gramatical, construcţia - “cel mai frumos (bine)” - are valoare de adverb si nu de adjectiv, prin urmare nu se acorda cu substantivul.

Dacă schimbăm topica (ordinea cuvintelor în frază), adică spunem “vedeta îmbrăcată cel mai frumos”, ne dăm seama. Exemple similare: “Urziceni, cel mai bine cotată urbe, la nivel de judet” (urbea cotată cel mai bine) şi nu “cea mai bine cotată ...”.
Se face acordul doar în situaţia în care articolul demonstrativ însoţeşte un adjectiv. Exemplu: “Baia Mare, cea mai frumoasă urbe din judeţ…” sau “vedeta cea mai stilată…”.


O altă situaţie neplăcută, întâlnită în textele literare, precum şi în ziare, o reprezintă folosirea articolului posesiv genitival.

Regula e simplă: acordul se face încrucişat. După cum rezultă de mai jos:
Mama al cărei băiat     al – de la băiat          cărei – de la mama
Mama ai cărei băieţi    ai – de la băieţi         cărei – de la mama
Mama a cărei fată      a – de la fată             cărei – de la mama
Mama ale cărei fete     ale – de la fete          cărei – de la mama

Tatăl al cărui băiat       al – de la băiat          cărui – de la tatăl
Tatăl a cărui fată       a – de la fată             cărui – de la tatăl
Tatăl ai cărui băieţi   ai – de la băieţi         cărui – de la tatăl
Tatăl ale cărui fete    ale – de la fete          cărui – de la tatăl

Fetele al căror tată      al – de la tată            căror – de la fetele
Fetele a căror mamă    a – de la mamă         căror – de la fetele
Fetele ai căror taţi     ai – de la taţi             căror – de la fetele
Fetele ale căror mame   ale – de la mame      căror – de la fetele

Băieţii al căror tată    al – de la tată            căror – de la băieţii
Băieţii a căror mamă    a – de la mamă         căror – de la băieţii
Băieţii ai căror taţi     ai – de la taţi             căror – de la băieţii
Băieţii ale căror mame    ale – de la mame      căror – de la băieţii

a şti, a fi, a voi ... ortografie corectă (2)



REGULI GRAMATICALE, ORTOGRAFIE

Regula zilei: şti sau ştii, să şti sau să ştii, fi sau fii, să fi sau să nu  fii

Am întâlnit ades pe site-urile literare discuţii aprinse cu privire la ortografierea corectă a verbelor de conjugarea a-IV-a.

Am reţinut din ,,Gramatica Limbii Române’’- autor Ştefania Popescu :

Verbul a şti


A şti are doi i doar la persoana a II-a sg., indicativ prezent şi conjunctiv prezent, forma afirmativă şi forma negativă.

Indicativ prezent : (tu) ştii, (tu) nu ştii
Conjunctiv prezent : (tu) să ştii, (tu) să nu ştii
Viitorul format de la conjunctivul prezent : (tu) o să ştii, (tu) nu o să ştii

În conjugarea verbului a şti doi i apar numai la persoana a II-a singular (tu), la indicativ prezent (tu ştii, tu nu ştii),  la conjunctiv prezent (tu să ştii, tu să nu ştii,
deci: forma afirmativă şi forma negativă a verbului a şti (tu nu ştii, tu să nu ştii).

Infinitivul, viitorul, condiţionalul se scriu cu un singur i, indiferent de persoană (acolo unde-i vorba despre persoană –  la infinitiv nu există).


 A fi
Indicativ prezent: tu eşti, tu nu eşti
Indicativ imperfect: tu erai, tu nu erai
Indicativ viitor: tu vei fi, tu nu vei fi (fi, cu un singur i, în ambele cazuri, că e forma de infinitiv – a fi)
Indicativ perfect compus: tu ai fost, tu nu ai fost
Condiţional prezent: tu ai fi, tu nu ai fi (fi, cu un singur i, ca şi la viitor)
Condiţional perfect: tu ai fi fost, tu nu ai fi fost (fi, cu un singur i, că vine de la infinitivul a fi)
Conjunctiv prezent: tu să fii (cuminte), tu să nu fii (cuminte); (fii, cu doi i: un i din radical (fi-), al doilea i din terminaţie; să fiu, să fii, să fie, să fim, să fiţi, să fie)
Conjunctiv perfect: tu să fi fost (cuminte), tu să nu fi fost (cuminte); (fi, cu un singur i, ca la condiţional perfect, pentru că e forma de infinitiv: a fi)
Prezumitv: eu oi fi, tu oi fi, el o fi, noi om fi, voi oţi fi, ei or fi (fi, cu un singur i, peste tot, că tot de la infinitivul a fi vine).

 A voi

În DOOM 2005 nu apare verbul a vroi. Apar însă a voi şi a vrea.
DEX online listează şi a vroi, indicat ca sinonim pentru a vrea, şi menţionează ca sursă DEX din 1998.
Aş zice că până la ediţia viitoare a DOOM-ului (în care nu-i exclus să-l vedem şi pe a vroi, cu imperfectul vroiam) să ne limităm la a voi şi a vrea, cu imperfectul voiam (fără -r-) şi vream.

Să recapitulăm

Singurul mod care are formă diferită la negativ e imperativul, şi asta doar datorită faptului că forma afirmativă pleacă, în general, de la persoana a III-a sg. a indicativului prezent, iar forma negativă pleacă de la infinitiv.


Câteva excepţii:
Fii! (de la conjunctivul tu să fii)
Nu fi! (de la infinitivul a fi)

Doar în acest caz, doar la imperativ, verbul a fi pierde un i la forma negativă (asta doar pentru că conjunctivul, care dă forma afirmativă, are doi i la persoana a II-a sg. - eu să fiu, tu să fii, el să fie cuminte), în timp ce infinitivul, care dă forma negativă, are un singur i (a fi).
În rest, forma negativă se deosebeşte de forma afirmativă numai prin faptul că are în plus un nu.
Share |