RADIO VOCATIV

miercuri, 3 octombrie 2012

sunt anonima tacerii






mă strecor uneori în gândurile tale
pentru  un gram de bucurie

lasă-mă să cânt iubirea nenăscută încă
lasă-mă să strig că sunt aici lângă tine
chiar dacă refuzi să mă vezi
pentru că nu sunt perfectă
pentru că nu port  haine de duminică
pentru că sunt scârbos de normală  
banală
lasă-mă ...

trebuie doar să întorci capul sau să închizi ochii
ca să simţi când buzele mele  vor zdrobi zâmbetul tău
transformându-l în şoapte de lună
trimise cerului

chiar dacă sunt în palatul de cleştar al zmeului
cu lampadare luminoase şi podele din aur
nimic nu are strălucirea râsului tău
nimic  nu-mi mângâie sufletul
ca valea însorită din ochii tăi

cărările pădurii ne vor îndruma paşii acolo
în palatul de la marginea mării
unde împreună vom deveni fructul unei scoici
două perle singure
sepia
născute din iubirea nisipului cu apa
cu lacrima
două perle  ascunse în visul utopic
de o clipă
anonimă
risipă de gânduri într-un basm în care

a fost odată ca niciodată
va rămâne pentru mine
o poveste
cu uşile
 închise...


Share |