- Marcel Visa

Marcel Vişa

Exod

a început exodul de muze
oarbe
mute
se lovesc de pereţi
cad pe scări
de mână cu anotimpurile
îmi aduc la pat ceştile de cafea
îmi toarnă cerneală în palme
să-mi spăl faţa cu poezia cerului
dimineaţa are câteva rânduri
serile sunt romane întregi ...

muze oarbe mă leagănă
în hamace de fum
mi-alungă somnul în pereţii
tencuiţi cu singurătate
muze mute mă învaţă să respir
din tuburi golite de sunete
ascult doar lumina cum bate
în gonguri oglinzi

muze mute
muze oarbe
pe alei
de mână cu ceaţa
prin oraşul ce pare un monstru marin
înecat în ceaşca de cafea
a unei ghicitoare

exod de muze
şi nu e nimeni să despartă apele în două...