copaci
coborâţi din inima cerului
şi-au înfipt rădăcinile în nepăsarea pietrelor
unde pământul plânge
se rostogoleşte în ecoul cascadelor
ele n-au încetat niciodată să cânte doina soarelui
şi a cerului
doina fetei transformată în şopârlă
aşteptând murmurul şoptit al naiului
mândru fecior din armata munţilor
niciodată Dumnezeu
nu ne dă voie să murim
ei erau stăpânii casei în podul căreia câţiva pictori lucrau
să nu vă mişcaţi până când nu trece Alupopanu! aţi înţeles?
'ţeles, să trăiţi!
tatuajul unei vaci moderne care nu mai muge, ci cântă: ,,mi-am pus busuioc în păr, măi!, o văcuţă care nu mai dă lapte, ci pălincă... e unicat
cărţi plictisite
coceni
un ceaun bunic. oare câţi ani o avea? acum se tratează la azil, de rugină :))
expoziţie în aer liber
bunica Susănica :))))
Văcuţa Pălincuţa
viţeluş, învârtecuş... ce o fi în capul lui?un uuuuuuuuger muoare*
frumos! bine că nu l-aţi lăsat pe Iogen să scrie minuni pe pod, i-ar fi dat de gândit bunicii Susănica... unde-o fi, unde-o fi?hihihi!
c-am ce-ar putea fi ăsta? eu mă tot întreb şi n-am găsit răspunsul. nici noaptea nu mai dorm
chapeau! serveşte cineva un chelcăşoz, un pufulet, alealea?
or fi odoarele vreunui bou? mmm! da' de ce verzi? să fie de la iarbă? habar n-am, nu mă pricep la fenomenele naturii ce aparţin boilor
pierdut una bucată BAŞCHEŢI pictaţi cu colb umed, model unicat. găsitorului recompensă: o seară petrecută în compania bunicii Susănica. garantez distracţie maxim
căpiţă - Alexandra Narcisa Floarea
Lucian Andrei Avăcăriţei & Claudia Minela
uşa aceea bătrână
are obrajii lăsaţi
basmele satului
s-au adunat în ridurile frunţii
fiecare braţ din lemn poartă pecetea pădurii
fiecare cer e mai albastru
văzut prin crăpăturile ei
acum viaţa s-a oprit
în ivorul ascuns de frunzele viţei
toarce poveşti
în pânze de păianjenţesător al timpului Lucian Andrei Avăcăriţei
Iulian Mihai Arsenie
căpiţa aleasă geme de viaţă
în ea pământul şi-a adunat copiii
macii susurul apelor
linia vieţii din palma ogoarelor
liniştea nopţilor adunată în ulcele
care încă mai poartă amprentele bunilor
toate strânse într-o ramă de lapte
unde pictorul cu ochi de smarald
atinge culorile ca o bătaie de aripi
suflet albastru
pus pe paleta soarelui
Loredana Coman
Loredana Coman & Claudia Minela
adună poveşti şoptite de vânt
le suflă în trifoi
acolo unde furnicile adună belşugul
în ritmul hedonic al firului de iarbă
un felinar luminează timid cântecul oaselor
un câine se ceartă cu soldaţii câmpului
el doar alungă lumina din cana cu lapte lăsată pe plită
rădăcini albe
cântă doina dacilor liberi
cerul coboară ades aici
să-şi odihnească spatele
pe fârşiturile moi
îmbrăţişate de exitus
Eduard Constantin Olaru
uimitor! grafică, simbol...
s-au molipsit şi copiii
fete din sat îşi împletesc spic de grâu în păr
Raluca Neagu şi poezia ei
Bătrânii satului trași în țeapă
ne urmăresc să ne-amintească datina
„în izvoare intră doar cei cu ochi blânzi de libelulă”
pășim pe limba imensă a muntelui
îi admirăm obrajii nebărbieriți
și nestematele din ureche
ce fericire să vezi lumea cu rădăcinile însângerate!
să-ți răspundă singurătatea c-un chiot
soarele se ascunde după vârfuri ca un copil speriat de abandon
îi simțim tremurul și-i împumutăm frica
muștele ne mângâie degetele cu care sugrumăm izvorul
ciupercile oftează în palme
totul este prea sălbatic pentru oamenii pietrelor
și totuși iată-ne
pornim la vânătoare de mituri
smulgem povești din scorburi și îmbrățișăm linia orizontului
părem fluturi pașnici
doar muntele cu o sprânceană ridicată
ne privește
și încuie porțile."
„în izvoare intră doar cei cu ochi blânzi de libelulă”
pășim pe limba imensă a muntelui
îi admirăm obrajii nebărbieriți
și nestematele din ureche
ce fericire să vezi lumea cu rădăcinile însângerate!
să-ți răspundă singurătatea c-un chiot
soarele se ascunde după vârfuri ca un copil speriat de abandon
îi simțim tremurul și-i împumutăm frica
muștele ne mângâie degetele cu care sugrumăm izvorul
ciupercile oftează în palme
totul este prea sălbatic pentru oamenii pietrelor
și totuși iată-ne
pornim la vânătoare de mituri
smulgem povești din scorburi și îmbrățișăm linia orizontului
părem fluturi pașnici
doar muntele cu o sprânceană ridicată
ne privește
și încuie porțile."
bu hu hu
eu sunt aici
ochiul meu se înveleşte cu tine
sufletul cerne culori pe lucrările tale
n-am plecat
când auzi vântul să ştii că zborul e al meu
când ploaia scânceşte să ştii că sunt lângă tine
pe umărul stâng
voi veghea cantecul celei care va fi înger
aşezat cândva pe umărul tău drept
suntem vii pentru că dragostea tae o toacă darul meu de la Alexandra
cadoul meu de la Loredana Coman
darul Ralucăi de la Loredana
vă mulţumim!
îşi trăiesc rădăcinile
plutind în panta pădurilor
noaptea se balansează
şi ating cu braţele gleznele lunii
fac împreună salturi mortale
sub ei plasă de stele
între cer şi pământ
soarele pândeşte ascuns în clise
trage cortina zorilor
of! ce regizor incompetent
aplaze
:)
C&M
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu