RADIO VOCATIV

joi, 10 ianuarie 2013

printul aisberg / C&M

Radio3P 6

Asculta mai multe audio blues


iubeşte de la distanţă într-un ritual al tăcerii
adulmecă ciuta derutată de puterea lui
fără să ştie că se pierde în fobia dependenţei de ea

alunecă  uşor în marsupiul sufletului oricui
cu vorbe albastre şi false
cu glas blajin

primeşte tot ce i se oferă
se hrăneşte cu bucuria lor cu râsetele lor
cu dragostea lor
iar când simte căldura se sufocă
şi iese din mrejele focului
pentru că narcis se iubeşte prea mult pe sine
nu vrea să se topească
crede că trăieşte veşnic  fugind


se ascunde în spatele perdelei de iluzii
eliberate de joint într-o cascadă de fum
fuge
fără să privească în urmă

fuge
se întrece cu bahus
în dorinţa de a-şi anihila simţurile
trăirea
o crimă condamnată la moarte de el
iubirea

fluieră persiflator listele de nimicuri
chestiuţe care au trecut prin vaţa lui
cântându-i în strună
doar nişte chestiuţe fără valoare
jucării plictisitoare

zâmbeşte sarcastic  şi o ia de la cap

alte chestiuţe alte suflete pe care le doboară
ca o minge de bowling popicele

un nou maraton cu propriul ego
tropăie lăsând în urmă doar ecoul ţipătului singurătăţii
o cucuvea săpând cu aripile şanţul prinţului aisberg
mai mort decât moartea

- Marcel Visa


Exod

a început exodul de muze
oarbe
mute
se lovesc de pereţi
cad pe scări
de mână cu anotimpurile
îmi aduc la pat ceştile de cafea
îmi toarnă cerneală în palme
să-mi spăl faţa cu poezia cerului
dimineaţa are câteva rânduri
serile sunt romane întregi ...

muze oarbe mă leagănă
în hamace de fum
mi-alungă somnul în pereţii
tencuiţi cu singurătate
muze mute mă învaţă să respir
din tuburi golite de sunete
ascult doar lumina cum bate
în gonguri oglinzi

muze mute
muze oarbe
pe alei
de mână cu ceaţa
prin oraşul ce pare un monstru marin
înecat în ceaşca de cafea
a unei ghicitoare

exod de muze
şi nu e nimeni să despartă apele în două...

radio3p lyric - Costel Macovei


iubirile punctului (1)

momentul 0

trăiam în lumea mea
la depărtări de ani lumină de orice alt punct
şi erau momente (încă nu pot ca să vorbesc de noţiunea timpului în cadru larg acceptat)
da, erau momente când îmi doream să migrez pe o linie sau pe un plan
ca să nu spun că-n cele mai incredibile vise
mă vedeam o intersecţie
din care plecau
şi-n care intrau toate: cuvinte, idei, direcţii, planuri
nopţile mele
diferă de alte nopţi
pentru că se strâng în jur
nopţi punctiforme
în care întunericul nu este decât un punct
iar stelele încă nu există
nu eram decât eu şi iubirea mea
iubirea era ceva cald
nu ştiu exact cum s-o îmbrac în cuvinte
era. ştiam că este iubire şi-atât
iubirea nu trebuie descrisă
iubirea mă trăia
mă pipăia şi o pipăiam, ne pipăiam şi eram una
era atât de plină, atât de săţioasă
încât nu mai era loc de altceva
eram una
ne umpleam până la refuz.
până când şi refuzul era plin de noi
şi eram lumină, eram ardere
eram ceea ce nu aş putea să descriu
pentru că nimicul acela punctiform umplea tot universul meu
atinsesem starea de suprasaturare
atinsesem punctul iubirii pure
dincolo de care nu e decât durere
pentru că în afara iubirii nu poate fi altceva
asta am aflat-o abia după.
a fost groaznic
a fost momentul în care ruptura mi-a smuls
toate urlete, luându-le,
lăsându-mă pe undeva, abandonat unei noi stări
în care punctul ocupă totul
şi în acel moment
am ştiut ce înseamnă să fi tot
şi totul să fii tu
căci toată iubirea se fărâmase
dispersându-se.
şi a fost punctul în care s-a născut
durerea măsurării timpului
ca fiind distanţa dintre mine şi iubirea mea

radio3p lyric- Nicolae Nicoară Horia



Poezia ca o copilă...
10 Ianuarie 2013

Știu ce vrei să-mi spui de dimineață,
poezia mea din care sunt,
azi-noapte-ai adormit copilă- brațe
ca o minune legănată-n vânt...

La cine? niciodată nu întreabă
versul meu și nu ți-am interzis,
citindu-te silabă cu silabă
din bucuria-n care eu te-am scris.

Tu vii aici, trimisă ești anume,
cum la fântână vine-un curcubeu,
apoi te duci ca flacăra în lume
și te întorci la umbra ei mereu.

Acum și întotdeauna nu mă minți,
de dimineață știu ce vrei să-mi spui,
e-atâta rouă-n ochii tăi fierbinți!
Da, nicăierea ca acasă nu-i...
Share |