RADIO VOCATIV

miercuri, 24 iulie 2013

Atelier de pictură în natură - Imagine& poezie (album 5)

În anul 2007, în Italia s-a creat o nouă mişcare literar- artistică numită Imagine&poezie, o operă completă născută din fuziunea  celor două forme expresive aduse din diverse zone geografice, o combinaţie de stiluri  prolifice celor două arte, momente de creativitate încrucişată. Cred că acest experiment ar putea avea recidive, pentru că pictura este poezia formelor, a simbolurilor şi a culorilor. Alexandra Narcisa Floarea, o tânără dinamică, a reuşit într-un timp record să realizeze cinci lucrări, fiecare tablou având o altă sursă de inspiraţie, păstrând totuşi tematica propusă de organizatori – satul postmodern. 


 copaci
coborâţi din inima cerului
şi-au înfipt rădăcinile în nepăsarea pietrelor
unde pământul plânge
se rostogoleşte în ecoul cascadelor
ele n-au încetat niciodată să cânte doina soarelui
şi a cerului
doina fetei transformată în şopârlă
aşteptând murmurul şoptit al naiului
mândru fecior din armata munţilor

niciodată Dumnezeu
nu ne dă voie să murim



                                     ei erau stăpânii casei în podul căreia câţiva pictori lucrau
                                      să nu vă mişcaţi până când nu trece Alupopanu! aţi înţeles?
                                                             'ţeles, să trăiţi!
 tatuajul unei vaci moderne care nu mai muge, ci cântă: ,,mi-am pus busuioc în păr, măi!, o văcuţă care nu mai dă lapte, ci pălincă... e unicat


                                                                        cărţi plictisite
                                                                          coceni
               un ceaun bunic. oare câţi ani  o avea? acum se tratează la azil, de rugină :))



                                                                   expoziţie în aer liber
                                                           bunica Susănica :))))
                                                                    Văcuţa Pălincuţa
                                               viţeluş, învârtecuş... ce o fi în capul lui?un uuuuuuuuger muoare*


 frumos! bine că nu l-aţi lăsat pe Iogen să scrie minuni pe pod, i-ar fi dat de gândit bunicii Susănica... unde-o fi, unde-o fi?hihihi!
     c-am ce-ar putea fi ăsta? eu mă tot întreb şi n-am găsit răspunsul. nici noaptea nu mai dorm
                                    chapeau! serveşte cineva un chelcăşoz, un pufulet, alealea?
 or fi odoarele vreunui bou? mmm! da' de ce verzi? să fie de la iarbă? habar n-am, nu mă pricep la fenomenele naturii ce aparţin boilor

 pierdut una bucată BAŞCHEŢI pictaţi cu colb umed, model unicat. găsitorului recompensă: o seară petrecută în compania bunicii Susănica. garantez distracţie maxim
                                                  căpiţă - Alexandra Narcisa Floarea
     Lucian Andrei Avăcăriţei & Claudia Minela

uşa aceea bătrână 

are obrajii lăsaţi
basmele satului 
s-au adunat în ridurile frunţii
fiecare braţ din lemn poartă pecetea pădurii
fiecare cer e mai albastru
văzut prin crăpăturile ei

acum viaţa s-a oprit
în ivorul ascuns de frunzele viţei

toarce poveşti
în pânze de păianjen
ţesător al timpului                          
                         Lucian Andrei Avăcăriţei
                                                          Iulian Mihai Arsenie




 Alexandra Narcisa Floarea & Claudia Minela

căpiţa aleasă geme de viaţă

în ea pământul şi-a adunat copiii
macii susurul apelor
linia vieţii din palma ogoarelor
liniştea nopţilor adunată în ulcele
care încă mai poartă amprentele bunilor

toate strânse într-o ramă de lapte
unde pictorul cu ochi de smarald
atinge culorile ca o bătaie de aripi
suflet albastru
pus pe paleta soarelui



                                                               Loredana Coman

Loredana Coman & Claudia Minela

apropie crucea de pe turla bisericii
adună poveşti şoptite de vânt
le suflă în trifoi
acolo unde furnicile adună belşugul
în ritmul hedonic al firului de iarbă

un felinar luminează timid cântecul oaselor
un câine se ceartă cu soldaţii câmpului
el doar alungă lumina din cana cu lapte lăsată pe plită

rădăcini albe
cântă doina dacilor liberi
cerul coboară ades aici
să-şi odihnească spatele
pe fârşiturile moi
îmbrăţişate de exitus


                                                         Eduard Constantin Olaru
                                                          uimitor! grafică, simbol...







                                                        s-au molipsit şi copiii

                                                    fete din sat îşi împletesc spic de grâu în păr

                                                         Raluca Neagu şi poezia ei
 Bătrânii satului trași în țeapă


ne urmăresc să ne-amintească datina
„în izvoare intră doar cei cu ochi blânzi de libelulă”
pășim pe limba imensă a muntelui
îi admirăm obrajii nebărbieriți
și nestematele din ureche
ce fericire să vezi lumea cu rădăcinile însângerate!
să-ți răspundă singurătatea c-un chiot

soarele se ascunde după vârfuri ca un copil speriat de abandon
îi simțim tremurul și-i împumutăm frica
muștele ne mângâie degetele cu care sugrumăm izvorul
ciupercile oftează în palme
totul este prea sălbatic pentru oamenii pietrelor
și totuși iată-ne

pornim la vânătoare de mituri
smulgem povești din scorburi și îmbrățișăm linia orizontului

părem fluturi pașnici
doar muntele cu o sprânceană ridicată
ne privește
și încuie porțile."






 bu hu hu
eu sunt aici
ochiul meu se înveleşte cu tine
sufletul cerne culori pe lucrările tale
n-am plecat
când auzi vântul să ştii că zborul e al meu
când ploaia scânceşte să ştii că sunt lângă tine
pe umărul stâng

voi veghea cantecul celei care va fi înger
aşezat cândva pe umărul tău drept

suntem vii pentru că dragostea ta
e o toacă                                                        darul meu de la Alexandra





                                               cadoul meu de la Loredana Coman
                                                         darul Ralucăi de la Loredana

                                                                 vă mulţumim!



copaci acrobaţi

îşi trăiesc rădăcinile

plutind în panta pădurilor
noaptea se balansează
şi ating cu braţele gleznele lunii
fac împreună salturi mortale
sub ei plasă de stele
între cer şi pământ
soarele pândeşte ascuns în clise
trage cortina zorilor

of! ce regizor incompetent

aplaze
:)

C&M
Share |