RADIO VOCATIV

luni, 23 decembrie 2013

... din porţelan



Sunt o păpuşă fără cap. în fiecare seară ţi-l trimit să te joci cu el, în fiecare seară te joci cu el. l-ai scos de acolo pe Baudelaire, ca pe un stol de albatroşi cu pliscurile lovite de pipele marinarilor. albatroşii survolează spaţiul acela gol din tine, unde ar fi trebuit să bată o inimă, ar fi trebuit, dar o inimă din porţelan nu bate niciodată.

Se spune că păpuşile cu cap din porţelan sunt valoroase, mult mai valoroase decât cele normale. păpuşile, da. inimile din porţelan zac, zac o veşnicie pe aceeaşi etajeră cu iubirea din porţelan, şi nimeni nu le bagă în seamă şi plâng pe furiş, să nu le vadă regii pânzelor castelane.

Zenobia...zenobia...zenobia! ecoul coboară cu picioarele goale în mlaştini, capul meu se rostogoleşte obosit pe o pernă de vise închise în burta unui elefant din porţelan ieftin, unde sute de capete aleargă virtual fără corp, fără suflet, fără iubire, fără tine M. tu vrei doar strălucirea, fără alte anexe muiereşti. Nu sunt cruce la căpătâiul tăcerii, încă.

E ultima seară când îţi trimit capul meu transformat în capul Medusei sacrificat de Perseus pentru că privirea ei transforma oamenii în piatră, a mea îi transformă în scrum.


Lasă-mi poeţii şi cărţile lor să trăiască izolaţi pe insula Neura, în mintea mea verde! tu vei rămâne cel mai ieftin porţelan aşezat de senectute pe un mileu îngălbenit, aşteptând ziua când îţi vei amesteca cioburile cu ochii din porţelan ai morţii, acolo, jos, la picioarele mele, făcut scrum. 


Share |