RADIO VOCATIV

joi, 13 februarie 2014

un poet plecat dintre noi - ION CHICHERE

,,Şi totuşi Dumnezeu încape î nom
doar mâinile îi rămân afară
ca doi tâlhari în stânga şi-n dreapta fiului
care învaţă să moară’’. (Ion Chichere)



ION CHICHERE – a absolvit Liceul Teoretic din Gătaia apoi a urmat un curs postliceal de poştă şi telecomunicaţii. A fost angajat în sistem până la pensionarea pe caz de boală.
În 1986 debutează într-un volum colectiv ,,Argonauţii’’. Ion Chichere aparţine generaţiei ’80, o generaţie protestatară. A condus Cenaclul literar ,,Semenicul’’, găzduit de casa de cultură din Reşiţa, din anul 1990, până în 2004. S-a dovedit a fi un foarte bun îndrumător, un om înzestrat cu răbdare şi abilitate. ,,poezia pe care o scria el era una incomodă’’, spune poetul Viorel.  Mărineasa. Este autorul a 18 volume de versuri. Poeme vesele şi triste scrise prin cârciumi comuniste (Editura Semenicul, Reşiţa).
 Ultimul volum- ,,Transatlanticul şi păpădia’’, editura Marineasa, Timişoara- a fost publicat postum.
..şi-a delegat iubirea de viaţă în poezie apoi şi-a delegate iubirea pentru  poezie în cărţile lui’’ afirmă  Marcel Tolcea într-un interviu.
Gheorghe Jurma declară despre opera lui Ion Chichere:

,,O temă obsedantă a creaţiei lui este moartea, o temă o temă obsedantă în opera lui este viaţa şi în final, o temă obsedantă este unificarea lor- ,,viaţa şi moartea una sunt’’- spune poetulîntr-o poezie. Eu cred că a creat o operă care-i asigură, dincolo de moarte – NEMURIREA.’’


,,Când am fost copil
Mi-a căzut un dinte
În fântână
Şi de frică
Am început să scriu.’’(Amintire)

TRAVERSAT DE-O PASĂRE


Orice femeie în negru e mama mea
iar eu sunt mortul ei drag
orice tânăr este crucea mea
iar eu sunt pământul ei drag

Am murit foarte greu
despărţindu-mă de sinea mea
partea ascunsă hohotea de lumină
cea văzută se întuneca

o pasăre m-a traversat
ca o cruce plutea
eu semănam cu zborul ei
ea semăna cu moartea mea.

LUI GHEORGHE JURMA

Doar ce este ascuns are putere
Şi timpul îi adaugă adevărul vieţii

Un înger scrie pe cer

Pe pământ
Un înţelept cântăreşte
boabe de grâu
dintr-o mână în alta

Un şarpe intră în stânga lanului
din dreapta iese o pasăre

Eu nu mai scriu cuvântul,
îi schimb soarta…



REŞIŢA

fumul furnalului – o hieroglifă nedezlegată
şi laptele metalului curgând
peste picioarele goale

aici înnebunesc prematur
predicând frumuseţea
într-un oraş cu biserica încercuită
de laminoare

un oraş cu umeri de fier vechi
şi epoleţi din foste pancarte
un oraş în gumari
cu şapca trasă pe ochi
de podul nituit îşi leagă măgarii
şi acordeonul orbului se tânguie
sub funicular

artificial străluceşte soarele
în petele de ulei de pe râu...

nouă zile am răguşit în piaţă
urlând şi strigând
proclamând o libertate
inutilă
o fântână cinetică în ploaie
o curcă plouată
îşi roteşte mecanic
penele de metal.

TUNELUL
Lui Marcel Tolcea

acum, acum,  acum,
când am fost mort
am înţeles greutatea apei
întorcând pleoapele monezilor

Mergeam cu bicicleta pe fundul mării
Fălcile mi s-au lăţit

Sunetele din urechi
Lăsau bule de aer în urma mea

Deodată roţile s-au
În(optat)

şi m-am trezit

Albina din borcanul gol
Cerea ajutor

Am interrupt moartea
Trebuia să cobor

OGLINDA ACOPERITĂ

Stupii dimineaţa
sunt la fel  de veseli
deşi eu plâng
mâine tata va fi încălţat
cu pantofii cei noi
şi va fi în sfârşit bărbierit
eu sunt şi nu sunt în acelaşi timp
îndurerat, absent, ipocrit.



Share |